Cum să îţi cultivi o voce interioară mai blândă
Timp de citire: 4 min.
Intro
Trebuie să.
Aşa îşi începe discursul o voce pe care (aproape) toţi o auzim fără să fi ales asta vreodată.
Vocea interioară ne colorează experienţa de zi cu zi. Ca mecanism, se aseamănă cu laugh track-ul din How I Met Your Mother: nu ştii de unde vine, se suprapune peste filmul vieţii tale, şi eşti predispus să îl imiţi.
Acest monolog interior are o putere mare asupra noastră. Ne poate da curajul să fim, imboldul să acţionăm. Pe partea opusă, reuşeşte să ne inhibe, să ne izoleze într-un colţ al nesiguranţei. Este deopotrivă fanul nostru #1 şi judecătorul cel mai aspru.
Iar atunci când judecă, sentinţa începe de fiecare dată la fel: Trebuie să. Trebuia să.
Azi îţi prezint 3 concepte care să te reechilibreze când criticul interior nu îţi dă pace, iar la final găseşti o compilaţie de resurse pe acelaşi subiect.
Tu vs. mintea ta
Îmi doresc să fiu productiv în ceea ce fac, iar entuziasmul uneori mă împinge să îmi propun mai mult decât e realist.
Iar atunci când un task durează mai mult decât mă aşteptam, criticul interior e pregătit cu un guilt trip:
“ok, ai reuşit X, dar trebuia să mai faci lista Y de task-uri”
“bine, ai făcut şi Y, dar trebuia să le faci mai devreme / mai bine”
Când am genul ăsta de dezbatere eu cu mine, am găsit că e util să îmi reamintesc că
linia dintre imaginaţie şi realitate este una fină, aşa încât nu toate gândurile generate de criticul interior sunt şi adevărate;
chiar dacă ele ar fi adevărate, capcana cognitivă a negativităţii ne face să dăm o importanţă disproporţionat mai mare gândurilor negative (eg, trebuia să) decât celor pozitive (eg, am reuşit să).
Realităţi alternative
Criticul interior este foarte iute să te învinovăţească pentru un anumit outcome. Poate te blamează că ai luat decizii slabe în planificarea zilei. Dar el nu vede toate celelalte scenarii în care se putea derula acţiunea.
Cheia aici este că în orice situaţie din viaţa noastră există un factor de randomness.
Uneori el ia forma serendipităţii necesare pentru descoperiri & invenţii faimoase (precum penicilina). Alteori te face să te grăbeşti la birou luni dimineaţa, pregătit pentru două întâlniri online cu toată echipa, doar ca să îţi dai seama că ţi-ai uitat laptop-ul acasă.
Aşadar, pentru a diminua sentimentul de vinovăţie, te poate ajuta să
înţelegi că hazardul joacă un rol şi în rezultatul fericit, şi în cel nefericit, indiferent de cât de bună a fost decizia ta;
accepţi rezultatul nefericit ca un preţ aleatoriu, nu ca o pedeapsă a sorţii.
Nu poţi controla totul
Un concept de referinţă în stoicism este dihotomia controlului — ideea că unele lucruri sunt în controlul nostru, în timp ce altele nu sunt.
Cele care depind de noi sunt opiniile noastre, motivaţiile noastre, dorinţele, înclinaţiile şi aversiunile noastre – într-un cuvânt, toate acţiunile noastre.
Cele care nu depind de noi sunt trupul, bunurile, reputaţia, demnităţile, într-un cuvânt, toate lucrurile care nu fac parte din acţiunile noastre.
Un exerciţiu util este să deconstruieşti situaţia în care te afli. Care părţi nu depind de tine şi care sunt mai degrabă în controlul tău?
Spre exemplu:
nu poţi alege cât de aglomerat e oraşul, însă poţi alege un loc de întâlnire mai la îndemână;
nu poţi alege locul de întâlnire pentru că e un client important, însă poţi alege ora la care pleci;
nu poţi alege ora la care pleci pentru că depinzi de altcineva, însă poţi încerca să reprogramezi.
Compilaţie
Cum să vorbeşti cu cele mai rele părţi din tine. Karen Faith exemplifică în acest TEDx cum job-ul ei de moderator pentru focus groups i-a cultivat o voce interioară mai blândă.
Compassion for your high-achieving self. Mark Goldstein, partener într-o firmă de avocatură de top din New York, vorbeşte vulnerabil în acest podcast The Anxious Achiever despre presiunea societală de a alege o carieră de prestigiu şi provocările ulterioare.
Să trăieşti fără regrete nu e o idee bună. Un podcast The Happiness Lab despre utilitatea regretelor şi cum gestionăm fiecare tip de regret (ce am făcut şi nu voiam / ce nu am făcut şi îmi doream), într-o discuţie cu ilustratoarea Liz Fosslien (autoarea primei imagini de mai sus).
Ai ajuns la final. Dacă o idee de aici ţi-a fost utilă, te invit să forwardezi email-ul unei persoane dragi.
Ne revedem în 25 iulie cu exemple de liste, tabele şi aplicaţii prin care să îţi organizezi părţi din viaţă.
Îţi mulţumesc pentru vizită!